Câte zile de concediu de odihnă trebuie să dai?

Cui i se aplică

Concediul de odihnă legal se acordă oricui lucrează la tine cu contract individual de muncă, din prima zi:

• Normă întreagă și timp parțial · același număr de zile pentru amândoi (art. 106); la timp parțial doar plata este proporțională, nu zilele.
• Angajații cu program inegal sau cu evidența globală a timpului de muncă · acoperiți; concediul se numără în zile lucrătoare.
• Angajații temporari (prin agent de muncă temporară) · acoperiți, dar obligația revine agentului, nu utilizatorului.

Nu datorezi concediu legal celor cu PFA, contracte civile de prestări servicii sau statut de zilier (Legea 52/2011), care nu sunt salariați în sensul Codului muncii.

Câte zile trebuie să dai

Cele 20 de zile sunt un prag minim: numărul efectiv se trece în contract și poate fi mai mare, niciodată mai mic. Codul muncii nu leagă el însuși zilele de vechime, dar multe contracte colective adaugă zile după vechime (frecvent 21-26 de zile).

Timp parțial, vechime și acumulare

Cineva cu timp parțial are tot cel puțin 20 de zile lucrătoare · legea reduce plata, nu zilele. Nu există o vechime minimă: dreptul se acumulează din prima zi (circa 1,67 zile pe lună), proporțional pentru cei intrați sau plecați în cursul anului. Concediul medical, cel de maternitate și celelalte absențe justificate se socotesc timp lucrat (art. 145).

Limite, programare și zile neefectuate

• Dacă fragmentezi concediul, o parte trebuie să fie de cel puțin 10 zile lucrătoare consecutive în fiecare an (art. 148).
• Stabilești programarea până la finalul anului pentru anul următor, după consultarea salariaților; angajații cer datele cu cel puțin 60 de zile înainte (art. 148).
• Concediul neefectuat din motive justificate se acordă în 18 luni, începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul (art. 146).
• Plata în bani în locul concediului este permisă doar la încetarea contractului (art. 146); indemnizația se plătește cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare (art. 150).

Sărbătorile legale

România are 17 sărbători legale pe an (art. 139), la nivel național, care nu se scad din concediu. Nu există o zi de recuperare când o sărbătoare cade în weekend (în 2026 se pierd astfel 15 august și 26 decembrie). O sărbătoare aflată într-un concediu programat nu consumă o zi. Salariații unor culte legal recunoscute, altele decât cele creștine, primesc două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale ale cultului lor.

Ce spune legea

Concediul de odihnă în România este reglementat de Legea nr. 53/2003 · Codul muncii, republicată și modificată în repetate rânduri, la articolele 144-153, cu sărbătorile legale la articolele 139-143.

Art. 144 · dreptul în sine

Orice salariat are dreptul la concediu de odihnă plătit. Dreptul nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări · orice înțelegere prin care s-ar renunța la el este lovită de nulitate. Practic, nu poți elimina concediul prin contract, nici dacă angajatul se oferă.

Art. 145 · durata și unitatea

Durata minimă este de 20 de zile lucrătoare pe an. Durata efectivă se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractului colectiv aplicabil. Sărbătorile legale și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv nu se includ în durata concediului · așadar o sărbătoare legală aflată în interiorul unui concediu programat nu consumă o zi de concediu. Perioadele de incapacitate temporară de muncă (concediul medical), concediul de maternitate, cel de risc maternal, cel de paternitate, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav, concediul de îngrijitor și absențele justificate se consideră perioade de activitate la stabilirea dreptului. Dacă un concediu medical sau de maternitate intervine în timpul concediului de odihnă, acesta se întrerupe, iar zilele rămase se iau ulterior. Formularea expresă potrivit căreia concediul se acordă proporțional cu activitatea a fost eliminată din art. 145 prin Legea 12/2015; în practică, tratamentul proporțional pentru cei intrați sau plecați în cursul anului rămâne general aplicat, prin mecanismul acumulării și al compensării.

Art. 146 · efectuarea, amânarea și compensarea

Concediul se efectuează în fiecare an. Dacă salariatul, din motive justificate, nu a putut efectua integral sau parțial concediul, ești obligat · cu acordul salariatului · să acorzi concediul neefectuat într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul. Compensarea în bani a concediului neefectuat este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă; în acel moment trebuie să plătești soldul de zile acumulate și neefectuate.

Art. 147 · concediul suplimentar

Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alți salariați cu handicap și tinerii sub 18 ani primesc un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare; contractele colective pot stabili mai mult.

Art. 148 · programarea și partea de 10 zile

Concediul se efectuează potrivit unei programări · colective sau individuale · pe care o stabilești după consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, întocmită până la finalul anului calendaristic pentru anul următor. Programarea colectivă poate fixa perioade de cel puțin 3 luni pe categorii de personal; cea individuală poate fixa o dată sau o fereastră de până la 3 luni, în care salariatul cere datele concrete cu cel puțin 60 de zile înainte. Când programarea fragmentează concediul, trebuie să asiguri fiecărui salariat cel puțin 10 zile lucrătoare consecutive de concediu în anul calendaristic. Refuzul de a programa concediul deloc te expune la sancțiuni din partea Inspecției Muncii (ITM).

Art. 149-151 · efectuarea, indemnizația și rechemarea

Salariatul efectuează concediul în perioada programată (art. 149). Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, plus indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent pentru perioada respectivă; se calculează ca media zilnică a acestor elemente din ultimele 3 luni, înmulțită cu numărul zilelor de concediu, și se plătește cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare (art. 150). Poți întrerupe concediul și rechema salariatul doar în caz de forță majoră sau pentru nevoi urgente care îi cer prezența, și trebuie să acoperi cheltuielile lui și ale familiei pentru întoarcere, plus eventualele pierderi (art. 151).

Art. 139-142 · sărbătorile legale

Art. 139 enumeră cele 17 zile de sărbătoare legală în care nu se lucrează: 1-2 ianuarie, 6 ianuarie (Boboteaza) și 7 ianuarie (Sfântul Ioan), adăugate din 2024, 24 ianuarie, Vinerea Mare, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, 1 iunie, prima și a doua zi de Rusalii, 15 august, 30 noiembrie, 1 decembrie și 25-26 decembrie, plus două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale ale cultelor legal recunoscute, altele decât cele creștine, pentru salariații care le aparțin. Aceste zile libere religioase se acordă în alte zile decât sărbătorile legale sau zilele de concediu de odihnă; Codul prevede recuperarea zilelor suplimentare, pe un program stabilit de angajator, acolo unde salariatul beneficiază de ambele. În unii ani sărbătorile se pot suprapune · în 2026, a doua zi de Rusalii coincide cu 1 iunie. Nu există un mecanism legal de zi înlocuitoare pentru sărbătorile căzute în weekend (în 2026 se pierd astfel 24 ianuarie, 15 august și 26 decembrie, sâmbete); în schimb, Guvernul stabilește până la 15 ianuarie, în fiecare an, zilele punte doar pentru sectorul public. Acolo unde munca în ziua de sărbătoare legală nu poate fi întreruptă (procese continue, unități sanitare, aprovizionarea cu alimente etc.), salariații primesc timp liber compensator în următoarele 30 de zile sau, în lipsa lui, un spor de cel puțin 100% din salariul de bază pentru orele lucrate (art. 140-142).

Cine este exclus

Prevederile Codului muncii privind concediul se leagă de contractul individual de muncă. Persoanele fizice autorizate (PFA), cei cu contracte civile de prestări servicii și zilierii (Legea 52/2011) nu au un drept legal la concediu de odihnă plătit. Lucrătorii prin agent de muncă temporară sunt salariați ai agentului, care le datorează concediul.

Întrebări frecvente

Surse

• Codul muncii · art. 145, durata concediului de odihnă
• Codul muncii · art. 146, efectuarea și compensarea concediului
• Codul muncii · art. 147, concediul de odihnă suplimentar
• Codul muncii · art. 148, programarea concediului de odihnă
• Codul muncii · art. 150, cuantumul și plata indemnizației de concediu
• Codul muncii · art. 139, sărbătorile legale în care nu se lucrează
• Portalul legislației · Legea 53/2003, textul consolidat al Codului muncii